Ce-ar putea fi mișto la o serie cu mâncare, o serie care se bazează pe gătit? La asta m-am gândit prima dată când am auzit de Shokugeki no Soma. Probabil nu doar eu am abordat genul acesta de gândire. Vorba aia, nu crezi până nu vezi.
O serie care m-a surprins din toate punctele de vedere, chiar și sezonul final, sezonul al 5-lea, neavând așteptări ridicate conform opiniilor altor persoane, dar s-a dovedit un sezon foarte bun, mai ales dacă acorzi atenție seriei per ansamblu, și nu vizionezi sezonul dintr-un punct de vedere critic. Cu siguranță a fost un sezon bun. Probabil că sezoanele precedente au fost mai elaborate și au prezentat altfel povestea, însă sunt mulțumit în totalitate de ce a avut de oferit seria prin fiecare sezon al ei.

Povestea - 10/10
Din numele seriei ne putem da seama că aceasta se axează pe Yukihira Soma, fiul unui bucătar care deține un restaurant local, numit Saiba Joichiro. Joichiro își transferă fiul la o nouă academie, Academia Totsuki. De aici, al nostru Soma dă startul aventurii, țintind spre primul loc al academiei.
Un lucru unic prezent în această academie este reprezentat de luptele Shokugeki. Un Shokugeki practic este o confruntare culinară, jurizată, oficială, în cadrul academiei, în care ambele tabere trebuie să pună ceva la bătaie.
Nu durează mult până al nostru protagonist descoperă lucrurile de bază in academie și își stabilește goal-urile.

Personajele - 10/10
Din punct de vedere al personajelor, avem parte de fiecare tipologie posibilă. De la personaje care te fac sa te prăpădești de râs, până la personaje care aproape ca încep să plângă, sau chiar leșină când se află într-un moment tensionat.
Pentru început îl avem pe Yukihira Soma, protagonistul de altfel. Un baiat pus pe glume tot timpul, prin simpla prezență punându-ți un mic zâmbet pe buze. Să nu mai zic de momentul în care începe să scoată ceva pe gură. Pe lângă această personalitate a lui care te face să râzi chiar și în cele mai tensionate momente, cu siguranță nu-i lipsește seriozitatea, mai ales când vine vorba de prietenii lui. Acesta pune orice la bătaie pentru ei, ceea ce mi-a plăcut enorm.
Apoi îl avem pe tatăl lui Soma, Saiba Joichiro, care are o personalitate aproape identică cu cea a lui Soma(chiar zici că sunt tată și fiu).
Urmează Nakiri Erina, fiica directorului academiei Totsuki. Un personaj carismatic și un bucătar talentat, fiind în posesia Limbii lui Dumnezeu, abilitate a cărei existență este posibilă doar în cadrul familiei Nakiri.
Pe restul personajelor vă las să le descoperiți personal. Vreau doar să spun atăt. Fiecare are o poveste în spate care îi face să înainteze, indiferent de obstacolele întâlnite, și nu sunt prezente doar pentru 2-3 episoade cât să învețe protagonistul ceva de la ei și gata, nu mai auzim de ei. Acesta este încă un lucru pe care l-am apreciat la seria asta. Pune accent pe toate personajele, nu doar pe cele principale.
Aici ating punctul care m-a impresionat probabil cel mai mult in cadrul acestei serii, Character Development-ul.
Modul în care fiecare meci pierdut sau câștigat, fiecare detaliu omis dintr-un preparat, toate prezintă un motiv din care personajele pot învăța, și implicit evolua pe urmă. Unele detalii greu de remarcat se dovedesc a avea un rol important pe parcursul seriei, ceea ce te face să acorzi atenție chiar și celor mai mici detalii.

Coloana sonoră - 10/10
Seria are în componența ei o mulțime de personaje, dar fiecare actor de voce intră perfect în pielea personajelor. Nu cred că pot explica sentimentul ăsta pe care acest lucru mi-l conferă. Mi se par actorii de voce într-un echilibru perfect cu tipologia personajului pe care trebuie să-l reprezinte. O muncă exemplară dovedită aici.
Pe lângă actorii de voce, avem si OST-urile, opening-urile si ending-urile. Nu pot să afirm că toate au fost la fel de frumoase, dar cu siguranță am avut parte de niște opening-uri/ending-uri încântătoare. De multe ori ascultam opening-ul de două ori pentru că era prea super. Încă un punct în care studioul a excelat.

Animația - 10/10
Pentru o serie bazată pe gătit, vreau să spun că animația a fost excelentă. Lucrul care m-a atras cel mai tare a fost paleta de culori aleasă. Fiecare sezon a avut in componență o multitudine de culori vii, cumva care inspiră bucurie, chiar te calmează, și alături de celelalte elemente, clar oferă o stare de bine.

Enjoyment - 10/10
După tot ce-am spus mai sus nu cred că mai e nevoie să zic prea multe aici. Am râs o grămadă pe parcursul seriei. A fost o aventură nemaipomenită. E genul ăla de serie care, chiar dacă ai avut o zi grea, o zi nașpa, îti poate pune zâmbetul pe buze și te reîmprospătează.

Nota finală - 10

Ca o mică concluzie, vreau să spun că nu mă așteptam să devină una dintre seriile mele preferate. Chiar dacă am terminat-o doar de câteva zile, parcă ideea de a o viziona din nou sună bine. A avut seria asta ceva care a transformat-o în seria mea preferată. Dacă nu preferată, în top 3 serii preferate sigur se află.
Și odată cu realizarea acestei recenzii parcă mă simt mai împlinit, nu știu de ce. Probabil efectul ăsta e datorat de impactul pe care l-a avut seria asupra mea. Vă recomand seria asta din toată inima!

Concluzie generală: Capodoperă.

mvrius, soleil