Deși există deja câteva recenzii despre această serie, AOT este atât de bună încât am simțit în continuare nevoia să scriu o recenzie.


Unele recenzii au oferit relatări confuze despre ce înseamnă Attack on Titan în timp ce altele au dat sume mult mai concise dar practic, este o perioadă de timp cu aspect medieval și omenirea trăiește în spațiile dintre 3 ziduri circulari separați (zidurile de dimensiunea Marelui Zid Chinezesc) unul în interiorul următorului. Acești ziduri au fost ridicate pentru a proteja umanitatea de titani, umanoizi care au dimensiuni de 5, 7, 15 și 60 de metri (Un om înalt are 2 metri de altfel). Nimeni nu știe de unde provin titanii sau cum supraviețuiesc/reproduc sau chiar cum pot fi uciși pentru o vreme. Tot ce știu este că titanii mănâncă oameni pur și simplu pentru că le place. După „100 de ani de pace” care trăiesc în interiorul zidurilor, titanii străpung o porțiune a zidului exterior în care locuiește un tânăr pe nume Eren. În scurt timp, vede câțiva oameni uciși chiar în fața lui și jură să „șteargă de pe fața pământului fiecare titan”.

Acum, iată că Anime-ul se deosebește cu adevărat. În majoritatea anime-urilor, personajul principal are o putere secretă sau ceva ce le permite să se ridice la înălțimea provocării lor. Naruto avea o tona de chakra, Luffy avea fructul Gomu-Gomu si Ichigo avea o presiune spirituala intensa. Toți acești MC au ceva excepțional care face ca orice să pară posibil.


Acesta este orice, în afară de cazul lui Eren. Când îl cunoaștem pe Eren, el este un mic punk șmecher care nici măcar nu poate luapta cu alții de vârsta lui, cu atât mai puțin un adult sau un titan Ideea ca Eren să poată lupta cu câțiva titani de nivel inferior este de râs. Chiar și după o perioadă de 5 ani în care Eren și alți copii au devenit tineri adulți instruiți să omoare titanii cu o echipă ssu ceva de genul (o unitate a armatei care iese în afara zidurilor pentru a lupta cu titanii și nu are niciun succes până în prezent) arată ca o amenințare la fel de mare pentru titani ca un copil mic cu o armă de lemn. Și o vezi și în fiecare episod senzația că nimeni nu este în siguranță și situația disperată în care se află personajele pătrunde într-un adevăr întregul anime. Nu există „Last-Second-Save” ca în majoritatea celorlalte anime-uri, iar răsucirile vin în fiecare episod. Vei cunoaște o întreagă distribuție de personaje, dar nu știi niciodată cine este în siguranță sau nu. Acest lucru adaugă o gravitate, o realitate a anime-ului care vă aduce și vă permite să vă conectați cu aceste personaje umane prea fragile.

În afară de asta, opera de artă este fantastică, colona sonoră se îmbunătățește în fiecare episod, dezvoltarea personajului și a plotul este de top, recomand oricui acest anime dacă nu îi este frică de clownii.

Concluzie generală: Capodoperă.

Adami, Airwaves, Srby, mmincu32, MIKUSKASHI, alexAAAACff, sof3u