Tokyo ghoul m-a surprins plăcut atunci când am început primul sezon. Având în vedere că eu n-am fost niciodată genul de persoană care să adore vreun anime horror, nu i-am dat o șansă la început când am auzit despre acest anime. Sunt foarte bucuroasă că am putut trece peste îndoielile mele și i-am dat șansa pe care o merita, devenind unul dintre anime-urile mele preferate.

Povestea a fost peste așteptările mele. La început mă gândeam că o să fie genul acela de anime care nu avansează, rămâne în același punct și anume lupta dintre oameni și ghouli, fiind specii total diferite. Pe parcurs, povestea s-a schimbat, arătând mai multă dramă. Mi-a plăcut faptul că nimic nu a fost previzibil, din moment ce lucrurile previzibile sunt de multe ori mai plictisitoare. Firul narativ a fost interesant și cu multe întorsături de situație. Chiar dacă drama a fost mult mai prezentă decât alte genuri, nu a lipsit nici comedia care este necesară pentru construirea poveștii, având în vedere că nici prea multă dramă nu este bună. Ghoulii și oamenii nu s-ar fi înțeles niciodată pentru că sunt specii diferite și nu pot conviețui, oamenii dau vina pe ei pentru că ucid, negândindu-se că nu au altceva cu care să se hrănească dar nu se gândesc că există și ghouli răi și ghouli buni, exact cum e și cu oamenii. Dacă ar fi să aleg o parte, eu aș fi de partea ghoulilor dar asta doar pentru că mai multe personaje ghouli mi-au atras atenția și m-am atașat de ele.

Personajele au fost construite diferit, fiecare având o poveste diferită, una mai cutremurătoare, alta mai normală sau mai fericită. Ni s-au oferit multe detalii chiar și despre personaje care părea nesemnificative, ceea ce pentru mine este un plus. Trecutul personajelor este de asemenea foarte important, ajutând la înțelegerea unui personaj mai bine, din moment ce de multe ori ajungem să judecăm o pers fără să știm nimic despre ea. Fiecare personaj secundar sau chiar episodic a primit șansa de a apărea mai mult în peisaj și mi-a plăcut că nu au făcut totul numai despre personajul principal. Având în vedere că orice poveste se axează pe personajul principal mai mult, aveam nevoie și de cunoașterea și înțelegerea și a altor personaje. Evoluția personajului nu a lipsit de asemenea și au reușit perfect să ne facă să simțim doar privind acțiunea, sentimentele personajelor, ceea ce este mereu bine venit. Un personaj secundar care a fost construit foarte bine din punctul meu de vedere a fost Arima, care la prima vedere pare un personaj de neînvins, care nu se gândește la multe și este de partea oamenilor. Dar în ciuda faptului că pare lipsit de griji, acesta poartă cu el multe regrete și caută să schimbe lumea care este distrusă. Mi-a plăcut că nu au încercat să facă personaje perfecte, ptr că la sfârșit nimeni nu este perfect. Dacă ar fi să zic care este minusul personajelor este simplul fapt că studioul nu a ales ca în sezonul 3 să mai pună accent pe personajele noi.

Animația este una mai simpluță dar foarte frumoasă care empatizează cu povestea. Luptele sunt conturate perfect, părând foarte reale și fiecare are un sfârșit imprevizibil. Expresiile personajelor sunt mai simple, dar se află acolo. Scenele sunt atent clădite și în armonie cu coloana sonoră, care ajută la transmiterea sentimentelor scenei respective. Nu este mult de zis despre animație din moment ce nu este nici cea mai wow dar nu este nici rea, este undeva pe la bună. Dar felul în care sunt construite personajele la fizic diferă de la unul la altul.

Coloana sonoră este unul dintre cele mai bune lucruri făcute în Tokyo ghoul. Soundtrack-urile sunt puse perfect pe scene, oferindu-ne o plăcere mai mare și atenție la vizionarea episodului/scenei respective. Pot să spun că multe din soundtrack-urile din Tokyo ghoul sunt printre preferatele mele, ajungând să le ascult cam în fiecare zi. Melodiile se sincronizează perfect cu scenele, versurile fiind perfect create pentru scenele respective. Este multă diversificare, de la soundtrack-uri triste, la mai vesele. Opening-ul este, desigur, unul dintre cele mai bune opening-uri create vreodată și cel mai important motiv este vocea lui TK (vocalistul trupei Ling Tosite Sigure) care exprimă sentimentele lui Kaneki de parcă însuși el este Kaneki. Toate opening-urile sunt bune și au o semnificație foarte deep a sezonului din care fac parte. Nu numai opening-uile sunt importante însă, ci și ending-urile care n-au dezamăgit.

Ca impresie generală, Tokyo ghoul este un anime care nu plictisește, care reușește să surprindă la fiecare pas. Detaliile nu sunt uitate și sunt un factor al series foarte ofertant, fiind foarte interesante și imprevizibile. În ciuda faptului că Tokyo ghoul nu poate fi pe placul tuturor, din cauza scenelor care pot afecta unele persoane, consider că este una dintre cele mai bune serii văzute vreodată, chiar dacă în manga se arată mai multe decât se lasă să se vadă în anime.

Concluzie generală: Capodoperă.

Vero96, -Phane-, BuckeyeNinja, AnnaS, Darael, Konohamaru3434, ChiseR, Sycran, Pytbull, TheAnimeLife, Konoko, Z-uzu, AutoMisaky, izabelaa03, ionutanime123456789, Zarzare, Allez12, Midori-san, MovileanuAlina, SpyTech79, cave-boy, DELKEA, Himiko83, kaneki-ken-XD, piggsxs, Hateee, Laurentiuk123, coshuloser, Biatrice-56-, hwang-jiho, [sters]_65b1406d71257, theywantdeni, ali-sama, helheim-goddess75, mihaela02-2, morputin, Deeeea29, AdrianaHz, Alexroneaghokage1, Gabitzu97, Zerotwo362, ionutanime1234