Pentru ca inițierea în această recenzie să fie una calitativă, trebuie precizat faptul că este structurată conform exemplului oferit de site și scrierea ei are la bază totalitatea seriilor și filmelor Naruto realizate până la Boruto: Naruto Next Generations. Complexitatea multilaterală a anime-ului mi-a alterat într-o oarecare măsură percepția materială a copilăriei și modul în care priveam relațiile interpersonale din mediul înconjurător. Naruto a fost a doua serie pe care am vizionat-o și bineînțeles, principalul motiv pentru care am ajuns să mă las complet „înghițită” de această lume fantastică; nu am avut așteptări deoarece consider că sunt drumuri certe către dezamăgiri, dar o presimțire puternică și intensă a fost suficientă. Emoțiile transmise și subiectele abordate sunt ingrediente care formează un mix artistic gustos, ușor de digerat și cu impact considerabil, creând o dependență profundă, dificil observabilă.
Storyline-ul cuprinde „n” elemente paradoxale atractive și care se pot mula facil pe diferite tipuri de personalități; precum: fantezie și verosimilitate, stil de viață simplu și tehnologie avansată, singurătate și legături pătrunzătoare, degradare și dezvoltare, rutină și spontaneitate etc. Odată cu parcurgerea episoadelor se remarcă nenumărate lupte; dintre care unele atât de febrile, încât ajung a fi supraapreciate, exercitând revizionarea acestora. Povestea se axează în mare parte pe traiul și transformarea unui caracter, dar universul din jurul acestuia alcătuit din contexte și personaje colaterale foarte bine reliefate este cel care construiește euforia (pre)simțită. Căci termenul „shinobi” este imprecis conștientizat, e musai să afirm că anime-ul în cauză este centrat pe o lume care include preponderent ninja, acțiunea fiind aglutinată cu perioada feudală niponă. Este necesară evidențierea coerenței și cronologiei întâmplărilor, explicitatea de primă mână a istoriei clanurilor și relațiilor cauză-efect reflectate în prezent; altfel spus, seria are o flexibilitate admirabilă. Unul din multiplele aspecte preferențiale ce au dus la finalizarea acestui anime a fost umorul subtil îmbietor; care, pentru un amator de comedie și fantezie ca mine, a fost extrem de satisfăcător prin amestecul acestora. Existența unei game de tehnici neobișnuite practicate de către protagoniști – și nu numai – este ancora principală a stupefierii celui care urmărește Naruto. Din punctul de vedere al cuiva care are o memorie aproape remarcabilă (scuzați-mi „modestia”) în acest domeniu, țin să specific vagul disconfort provocat de segmentele reiterate compuse din amintiri – activități deja cunoscute.
Descrierea personajelor din cadrul acestei longevive serii este înrădăcinată incredibil de adânc într-o dificultate aparte, deoarece majoritatea au momente antagonice cu sinele. În schimb, ceea ce pot exprima cât de cât lejer sunt fasoane ale senzațiilor făurite de atitudinile și reacțiile puștiului aflat în centrul atenției, dar și a unor caractere secundare, cum ar fi: Gaara – revelație ❤, Jiraiya – familie, Obito – umanitate, Orochimaru – gnoză, Nagato – încredere, Minato – dedicare, Kurama – resemnare; cât despre Naruto – prietenie (evident), pot doar să mă pronunț astfel: am savurat călătoria superlativă pe care am avut-o împreună și am absorbit „lecțiile” polivalente propuse, unele strâns legate de cuvintele cheie de mai sus.
În opinia mea (fără cunoștințe concrete), animația a avut un crescendo evolutiv extraordinar; iar aici doresc să fac o analogie pe care o consider potrivită, adică: omidă – cocon – fluture. Nu cred că această impresie este ușor sesizabilă; dar, fiindcă mica mea obsesie a creat o reacție în lanț, seria a fost vizionată integral de două ori, cu persoane diferite, ceea ce m-a făcut să observ limpede treptele vizuale escaladate de grafică. Componentele peisagistice și cadrele bătăliilor au fost plasate în topul punctelor tari ale seriei; pe scurt, fiind destul de exigentă când se face referire la așa ceva, menționez că am rămas plăcut surprinsă și binecuvântată cu flashback-uri grozave :)).
Playlist-ul din contul personal YouTube, special constituit din soundtrack-urile, opening-urile și ending-urile anime-ului, plus ringtone-ul setat sunt dovezi transparente ale părerii mele pozitive față de coloana sonoră. Aceasta are tente hazlii, incitante, misterioase, triste etc. și fiecare în parte este deosebit de bine distribuită în context, conturând perfect trama și temperamentul personajelor.
În încheiere, vreau să recomand cu bizuință acest anime; care, cu toate că pretinde o cantitate colosală de timp, nu m-a anostit deloc pe niciun front și mi s-a strecurat skilfully sub piele. Subiectivitatea este omniprezentă, deci scrierea de până acum este pură esență a ceea ce (și cum) gândesc, prin urmare se poate chiar constata că nu are neapărat de-a face cu Naruto, ci mai degrabă cu felul în care funcționează percepția mea. Enjoy! ❤

Concluzie generală: Capodoperă.

TheVerde, Marinaa, Ann11, NiezuLeanu, YorrarY, 50Mihai50, Kl1x, Ondrej-Sama, skorpyo4you